Omenesti in cele din urma, aceste patrupede care fac atat de pregnant parte din familie au si ele un destin. Si daca noi ne credem de multe ori, fara dreptate nemuritori, viata lor – intr-un ciclu aproape inseptit mai mic alaturi de noi, ne trezeste la realitate cand se curma. Dureros, deodata se face liniste. Nu se mai aude zgreptanatul covoarelor, lipaitul din castron si nici oftatul atat de omenesc din ultimii ani. Nu ne mai primeste acasa nimeni cu o bucurie atat de sincera, nimeni nu se mai bucura atat de mult ca iese afara la auzul zornaitului lesei. Ramane si aceasta acatata in cui, inutila si spanzurand trist. Nimeni nu o va mai trage atat de navalnic in cine stie ce descoperiri olfactive ale rutinei zilnice.

Prietenii nostri, care parca si-au dedicat viata spre a ne inveseli si a face tot posibilul sa nu ne simtim singuri in presupusa noastra superioritate. au fost poate cei mai sinceri prieteni pe care i-am avut; ne-au ascuns insa batranetile si bolile trecerii timpului lor atat de scurt. Ne-au invatat in schimb ce inseamna devotiunea si bucuria sincera a revederii, fericirea neprefacuta in legatura cu lucrurile simple din viata si jocul. Ne-au fost alaturi si la bucurii si la tristeti si au stiut intotdeauna sa ne inteleaga singuratatile. Au pus botul pe genunchi si privindu-ne in ochi ne-au preluat de multe ori umbrele mintii si lacrimile neintelegerilor.

DC100718001DC100718002

Cimitirul “Raiul Animalelor”

In devotiunea lor s-au stins fara sa le stim durerile si ne-au privit in ochi pana in ultima clipa. S-au dus usor, lasand in urma o tacere incredibila.

M-am bucurat cand am auzit ca exista in Bucuresti servicii funerare decente pentru animalele de companie. M-am bucurat fiindca am simtit ca prietenii nostri au si ei ocazia unei inhumari rezonabile pe care sa o realizam, ca pentru orice fiinta draga ce ne-a fost apropiata. Am vazut zeci de placute comemorative si cuvinte de dragoste de la fostii stapani. Am vazut oameni venind sambata si duminica pentru a ingriji locurile de veci, am vazut jucariile preferate ale prietenilor dand o nota optimista in final. Am vazut alei in care alaturi unii de altii, prietenii nostri se vor imprieteni poate cu altii ca ei si vor simti peste timp dragostea unor stapani ramasi fara ei mai singuri, dar mai imbogatiti sufleteste. Incredibil, dar o punere in mormant de genul acesta te trezeste la realitate: orice fast si cortegiu pe care noi, oamenii, ni-l permitem, aici e redus la esente. O fiinta vie, care a trait, s-a bucurat si s-a necajit alaturi de noi s-a intors in pamant; fara ritual religios, fara cuvantari, fara imbracari de negru. Culmea insa, pamantul suna la fel de sfasietor pe capac, iar linistea de dupa este la fel de greu de suportat. 

Multumesc Alissa, datorita tie m-am inteles mai bine ca om.