Zona Derweze (în limba turcmenă, Poartă) sau Darvasa cum mai este cunoscuta, este o zonă aridă și singuratică din deșertul Karakum (în limba turcmenă, Nisipul Negru). Acest deșert ocupă aproximativ 70% din Turkmenistan și este bogat în petrol și gaze naturale, ca urmare explorarea și producția în acest domeniu este o îndeletnicire comună. Este și cazul craterului Darvasa, care este artificial creat în 1971, când geologii sovietici, dorind să investigheze o punga de gaz, au reușit sa prăbușească, datorită forajului, tavanul cavității, descoperind astfel un crater cu diametrul de aproximativ 70m. Pentru a evita emanația de gaz letal, au decis să îi dea foc… Din nefericire, gazul a emanat continuu, ca urmare discutăm de un foc ce arde continuu de aproape 40 de ani.

Map picture

Am avut ocazia să ajung aici. Din drumul principal de la Dashoguz catre Ashgabat, capitala Turkmenistan-ului, se face stânga pe un drum nesemnalizat și neasfaltat, cunoscut doar de localnici, și vreme de mai mulți kilometri se merge către mijlocul deșertului, printre dune. Senzația este remarcabilă, e ca un adio spus civilizației și intrarea pe un tărâm pustiu care, deși tăcut, e plin de viață. Sunt iepuri, șoareci de câmp, șerpi, scorpioni, varani, care încep să mișune odata cu lăsarea serii. Ziua nu vezi decât găurile în pamânt; totul este tăcut și eventual poți auzi doar tălăngile unor oi chinuite sub conducerea unui cioban local pe motoretă, care la mare distanță, probabil că valorifică cele câteva smocuri de iarbă uscată găsite sporadic. Dacă nu ar fi talanga oilor și zgomotul motoretei, probabil că urechile ar țiui de liniște. Am avut o senzație ciudată prima dată când am intrat în inima deșertului: îmi lipsea zgomotul de fond al orașului… așa mi-am dat seama cât de bolnavi suntem noi, cei care am renunțat la natură în favoarea vacarmului citadin. Hell Gate, așa cum e numit acest punct turistic, nu își merită acest nume. Mai degrabă te predispune la o reflecție legată de condiția umană a celui desprins de mediul natural și a adevăratului iad al vieții de la oraș.

DSC_0121DSC_0133DSC_0134DSC_0140

Înâlnirea cu craterul Darvasa se face de la distanță. Lumina gazului arzând este vizibila de departe, mai ales pe înserat, iar dogoarea se simte de la câțiva pași, oprindu-te să înaintezi. Ai în fața ta ceva măreț, care parcă impune respect și teamă. Deși am mai văzut focuri vii, acesta este supremul. Noaptea, lumina craterului se vede de la mulți kilometri și de multe ori este folosită ca ghid de cei care vor să ajungă direct și nu știu exact drumul sau s-au rătăcit. Se lasă frigul, iar craterul arzând începe să devină un loc de pelerinaj al viețuitoarelor deșertului care vor să se încălzească puțin la foc.

DSC_0170DSC_0176

Spre dimineață, stoluri întregi de păsări planează deasupra vâlvătăii, creând jocuri de scenă inexprimabile în cuvinte. Soarele începe să se ridice și craterul începe să predea ștafeta de luminator al locului. Tălăngile încep să se audă din nou, ciobanul își ambalează motoreta, viețuitoarele intră în pământ și scorburi, viața continuă în ritmul ei, iar noi mulțumim pentru această lecție de măreție și liniște.

Deșertul are multe de spus, pașii în el au multe înțelesuri, iar urma lor e efemeră ca și moartea.

În aprilie 2010, PreședinteleTurkmenistanului Gurbanguly Berdimuhamedov a vizitat locul și a ordonat închiderea craterului, sau luarea de măsuri pentru limitarea influenței acestuia asupra dezvoltării altor câmpuri de gaz din zonă.

Anunțuri