Archive for Decembrie, 2011


Hell Gate Darvasa


Zona Derweze (în limba turcmenă, Poartă) sau Darvasa cum mai este cunoscuta, este o zonă aridă și singuratică din deșertul Karakum (în limba turcmenă, Nisipul Negru). Acest deșert ocupă aproximativ 70% din Turkmenistan și este bogat în petrol și gaze naturale, ca urmare explorarea și producția în acest domeniu este o îndeletnicire comună. Este și cazul craterului Darvasa, care este artificial creat în 1971, când geologii sovietici, dorind să investigheze o punga de gaz, au reușit sa prăbușească, datorită forajului, tavanul cavității, descoperind astfel un crater cu diametrul de aproximativ 70m. Pentru a evita emanația de gaz letal, au decis să îi dea foc… Din nefericire, gazul a emanat continuu, ca urmare discutăm de un foc ce arde continuu de aproape 40 de ani.

Map picture

Am avut ocazia să ajung aici. Din drumul principal de la Dashoguz catre Ashgabat, capitala Turkmenistan-ului, se face stânga pe un drum nesemnalizat și neasfaltat, cunoscut doar de localnici, și vreme de mai mulți kilometri se merge către mijlocul deșertului, printre dune. Senzația este remarcabilă, e ca un adio spus civilizației și intrarea pe un tărâm pustiu care, deși tăcut, e plin de viață. Sunt iepuri, șoareci de câmp, șerpi, scorpioni, varani, care încep să mișune odata cu lăsarea serii. Ziua nu vezi decât găurile în pamânt; totul este tăcut și eventual poți auzi doar tălăngile unor oi chinuite sub conducerea unui cioban local pe motoretă, care la mare distanță, probabil că valorifică cele câteva smocuri de iarbă uscată găsite sporadic. Dacă nu ar fi talanga oilor și zgomotul motoretei, probabil că urechile ar țiui de liniște. Am avut o senzație ciudată prima dată când am intrat în inima deșertului: îmi lipsea zgomotul de fond al orașului… așa mi-am dat seama cât de bolnavi suntem noi, cei care am renunțat la natură în favoarea vacarmului citadin. Hell Gate, așa cum e numit acest punct turistic, nu își merită acest nume. Mai degrabă te predispune la o reflecție legată de condiția umană a celui desprins de mediul natural și a adevăratului iad al vieții de la oraș.

DSC_0121DSC_0133DSC_0134DSC_0140

Înâlnirea cu craterul Darvasa se face de la distanță. Lumina gazului arzând este vizibila de departe, mai ales pe înserat, iar dogoarea se simte de la câțiva pași, oprindu-te să înaintezi. Ai în fața ta ceva măreț, care parcă impune respect și teamă. Deși am mai văzut focuri vii, acesta este supremul. Noaptea, lumina craterului se vede de la mulți kilometri și de multe ori este folosită ca ghid de cei care vor să ajungă direct și nu știu exact drumul sau s-au rătăcit. Se lasă frigul, iar craterul arzând începe să devină un loc de pelerinaj al viețuitoarelor deșertului care vor să se încălzească puțin la foc.

DSC_0170DSC_0176

Spre dimineață, stoluri întregi de păsări planează deasupra vâlvătăii, creând jocuri de scenă inexprimabile în cuvinte. Soarele începe să se ridice și craterul începe să predea ștafeta de luminator al locului. Tălăngile încep să se audă din nou, ciobanul își ambalează motoreta, viețuitoarele intră în pământ și scorburi, viața continuă în ritmul ei, iar noi mulțumim pentru această lecție de măreție și liniște.

Deșertul are multe de spus, pașii în el au multe înțelesuri, iar urma lor e efemeră ca și moartea.

În aprilie 2010, PreședinteleTurkmenistanului Gurbanguly Berdimuhamedov a vizitat locul și a ordonat închiderea craterului, sau luarea de măsuri pentru limitarea influenței acestuia asupra dezvoltării altor câmpuri de gaz din zonă.

Anunțuri

Călătoria ca un Proiect


Lumea este o carte și cei care nu călătoresc, citesc doar o pagină (Sf. Augustin)

Am participat cu multă plăcere (în 14.10.2011) la emisiunea Oriental Cafe sustinuta cu mult profesionalism de Andrei Becheanu la Radio Lynx.

319952_299926556684234_100000006763219_1253679_1535685771_n

Iata link pentru cei care doresc sa asculte – titlul emisiunii fiind Călător prin Orientul Mijlociu Smile. Subiectele au fost legate de Turcia, Siria, Iordania, Liban si Iran. Foarte putin si despre Uzbekistan, Turkmenistan; poate altadata mai pe larg.

Mi-am dat seama, poate cu această primă ocazie, că am ceva de spus pentru cei doritori să călătorească și că aș vrea să îi încurajez să o și facă. Nimic nu egalează experiența directă și spiritul temperat al aventurii. Dacă ar fi să vorbesc despre mine, atunci ar trebui să spun că sunt un călător care visez cu ani înainte la călătoriile pe care le întreprind. Mi le pregătesc minuțios de dinainte și consider fiecare călătorie ca un proiect în sine, pe care chiar aplic metode de management de proiect. Oricât ar părea de straniu, mulți probabil vor spune că dacă e concediu ar vrea să iasa din ceea ce fac la serviciu, cred că o călătorie independentă (fără agenții de turism) iese cu atât mai bine în final cu cât pregătirea a fost mai buna.

Calatoria ca Proiect

Nu am lăsat niciodată lucrurile în voia sorții, mai degrabă mi-am făcut un plan și l-am urmat. Am visat la el, m-am documentat, mi l-am cizelat cu mult timp înainte de a pleca. Mi-am stabilit traseul după cea mai bună variantă posibilă în constrângerile date de timp, buget, etc.

image

Am calculat zilele și am adăugat marje de siguranță.

image

Am considerat pe lângă activitățile legate de deplasare, activitațile premergătoare (de pregătire) și apoi cele de revenire.

image

Am calculat apoi cu cât înainte să încep pregătirea pentru a putea să am toate lucrurile în ordine înainte de a începe efectiv călătoria. Cu cât dorești să treci prin mai multe state, cu atât jocul temporal al obținerii invitațiilor, vizelor și al documentelor pentru acestea începe să se complice. Iar complexitatea începe să ceară instrumente de planificare și asumarea de marje de timp pentru minimizarea riscurilor.

Uneori trebuie urmate adevărate proceduri pentru obținerea vizelor (aici aș putea să amintesc de exemplu obținerea vizei pentru Uzbekistan, noi neavând consulat în Romania… și necesitând deci o deplasare până la una din capitalele: Kiev, Viena sau Istanbul pentru ridicare)

image

Călătoria pe cont propriu nu este întotdeauna simplă. Este însă glorioasă, și merită făcută. Te bucuri că ai putut duce ceva la bun sfârșit și îți dă curaj pentru a merge mai departe.

Cunoști oameni, cunoști culturi, civilizații, vezi, miroși, pipăi, auzi și guști: te cunoști pe tine mai bine în raport cu Lumea.

În decursul acestor călătorii am învățat câteva lucruri pe care vi le împărtășesc cu bucurie:

  • Învață limba, câteva cuvinte vor deschide inima celor pe care îi vizitezi
  • Îmbrățișează diferențele, nu porni cu idei preconcepute
  • Păstrează rucsacul mic, fii flexibil, ca să nu depinzi de cala avionului, autobuzului sau de hotel.
  • Păstrează legăturile cu cei pe care i-ai întâlnit
  • Trăiește alături de ceilalți, nu fi doar spectator; mănâncă bucatele locale, ramâi cu oamenii și discută cu ei, află-le păsurile.
  • Savurează ceaiul oferit din inimă

image

%d blogeri au apreciat asta: