M-am întors de curând dintr-o călătorie pe care am realizat-o pe Drumul Mătăsii, prin Uzbekistan, Turkmenistan și Iran. A fost îndeplinirea unui vis din copilărie, din vremea când am suferit pentru că nu am putut să ajung in mult râvnita excursie numită Perlele Orientului, o excursie în care aleșii vremii și cei mai avuți sau cu relații puteau să viziteze orașele cu sonoritate de basm: Tașkent, Samarkand, Bukhara, pe atunci aflate în Uniunea Sovietică.

Peste ani, iată, emoția mea a fost puternică: ajunsesem acolo unde mi-am dorit, era întâlnirea cu un vis mai vechi, acum pe cale să se împlineasca. Se pare însă că anii au trecut, eu m-am schimbat și totuși altele au fost lucrurile care m-au impresionat acolo. Nu vederea artei impresionante a vestigiilor istorice, nu auzul unor limbi necunoscute până acum, nu asprimea pereților de lut și netezimea plăcuțelor albastre de gresie, nu mirosul nisipului adus din deșert, ci gustul… gustul mâncării simple, gustul legumelor și frunctelor de acolo, gustul ceaiului împărtășit cu inima bună de localnicii dornici să te cunoască. Oamenii acolo mulțumesc altora cu mâna la inimă, arătând că fac asta din suflet. Voi spune și eu acum rahmat, sag boluň sau mamnun pentru ceea ce am simțit aflându-mă la ei acasă.

DSC_0209DSC_0211DSC_0215DSC_0216DSC_0219DSC_0220DSC_0221DSC_0213

Se spune că gustul e cel mai profund simț al nostru, ține de interiorul ființei, de actul fundamental al hrănirii începute încă de dinaintea vederii luminii, înainte de auzul cuvintelor părintești. Și tot așa, se spune că gustul adevărat nu poate exista fără celelalte simțuri, care îl completează și îli dau legitimitatea. Celelalte simțuri pot fi exercitate separat. Dar gustul nu. Trebuie să ai mirosul nealterat ca să poți simți gustul. Trebuie să poți vedea, auzi și pipăi. Gustul este un simț complex. Datorită lui poți să înțelegi savoarea, emoția gustului de dinainte, de acum și de după. Datorită lui poți trăi aceste timpuri simultan. A simți gustul vieții, a-i simți savoarea, înseamnă plenitudine, înseamnă cu adevărat fericire, acum, aici.

Legumele acolo însă aveau gust! Gustul acela din copilarie, dinainte ca o economie strâmbă să ne procure mâncarea după regulile pieței: ceea ce e mai ieftin, chiar dacă nu are gust. Am stat ore în șir în aceste piețe, gustând legumele, frunctele, semințele, mirodeniile felurite și mai ales pâinea. Pâine făcută în cuptoare de lut, cu ștanța familiei care a plămădit-o, pe ea. Mirosind a lemn ars și dându-se ruptă pe loc sau la cină, alături de nelipsitul ceainic aburind. Popoarele acestea tratează pâinea cu respect… nu o pun pe masă decât cu fața în sus, iar dacă rămâne, nu o aruncă. Cuptoarele nu se distrug, ci se lasă odata ce nu se mai folosesc, să se reintegreze în natură.Din pământ s-au născut, în pământ s-au întors, după ce și-au îndeplinit menirea: au hrănit oameni.

DSC_0788DSC_0789

Noi nu mai avem respect față de pâine, nu mai avem respect față de mâncare, am fost învățați în iureșul trebii să mâncăm repede, cu gândul aiurea. Nu ne-a mai interesat ce mâncăm, odata ce arăta bine în punga de plastic. Am uitat gustul. Am pervertit senzația, mulțumindu-ne cu ceea ce vedem, cu ceea ce credem că știm, cu ceea ce am auzit de la televizor. Gustul nostru e acum influențat de minciuna turnată insidios în văz, în auz și de resemnarea ca “așa e acum”. Mulți călătoresc in Vest și se obișnuiesc că “așa e și dincolo”. O călătorie însă spre soare răsare te trezește într-un mod dureros la realitate. Acolo nu e așa. E ca la noi… pe vremuri. Acolo oamenii au bunul simț și… bunul gust nealterate încă. Când își vor dori democrația nu vor bănui la ce renunță. Vor face, ca noi poate, primele împrumuturi pentru a avea portocale. Îmi amintesc 1990. A venit cu primele portocale fără gust, luate din împrumut extern. Ne-am bucurat pentru ele, așa cum ne bucuram pe vremuri când primeam bananele bune care ni se coceau pe dulap. Portocalele însă, pâinea puhavă ce a urmat, nu au mai avut gustul de altădată. Au avut un gust constant, controlat. Puțini au fost cei care au simțit, mai târziu, gustul amar.