Exista colosi care infrunta mileniile. Pe langa ei, te simti trecator si neinsemnat, un fir de praf langa un templu.

Ziggurat! Atingerea lui e aspra, caramizile cu inscriptii cuneiforme incep sa aprinda ochii, caldura infernala naste himere, setea are gust de nisip scartaind. Te afunzi in el ca intr-un spatiu sacru, in care umbrele trecutului te poarta jucause pe coridoarele constructiei ore intregi, fara sa iti dai seama ca in tot acest rastimp, trupul tau a ramas afara prada luminii orbitoare in contemplatie, iar tu ai evadat prin ochii larg deschisi.

Ziggurat-ul este ca un mormant al civilizatiilor, iar fiecare caramida ca un ostean care si-a trait viata si vrea sa fie inmormantat in buna randuiala. E locul unde simti ca esti pamant si in pamant te vei intoarce: la propriu si la ziggurat.

DSC_0050 DSC_0053 DSC_0060  DSC_0076  DSC_0063DSC_0037

Choqqa-Zanbil, Iran, 2009 si mai pe larg

DSC_0064 

Talpa firava a unui copil, intiparita acum mii si mii de ani, poate nu ar fi fost atat de induiosatoare daca nu ne-am gandi la devenirea lui, la devenirea noastra, la viata pre moarte calcand.

Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi.
Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi.
Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.

Olarul sta în fata rotii. Cânta.
El modeleaza solduri de ulcioare.
El cranii mândre de sultani framânta
Si ofilite mâini de cersetoare.
(Omar Khayyam, Catrene)

Map picture

Anunțuri