In vechiul Damasc, balcoanele se ingemaneaza deasupra stramtelor strazi. Un vecin da mana cu alt vecin peste drumul pe care se grabesc targovetii, o femeie imbrobodita imprumuta o tigaie la alta gospodina, o tava cu pahare de ceai trece dintr-o parte in alta. Si dedesubt, orasul misuna de comercianti, de turisti, de mijloace de transport miniaturizate tocmai ca sa faca fata cumplitei ingustimi a strazii. Vacarmul perpetuului bazar atinge cote inalte, dar deasupra, oamenii care au uitat ce inseamna vis-a-vis, par ca s-au obisnuit de-o viata sa traiasca impreuna, sfidand granitele conventionalului.

 

DSC_0336 DSC_0178 DSC_0183 DSC_0216 DSC_0227 DSC_0335 DSC_0212 Damasc, Siria, 2009

Pentru multi oameni din Orient exista puterea comunitatii, mai presus de cea individuala. Acolo, in sorbitul tacut al ceaiului in comun si pufaitul inmiresmat al narghilelelor, sau in multimea de lucruri facuta impreuna, granitele individuale se risipesc, balcoanele se unesc si visele circula libere. Spatiul personal e spatiul tuturor si se deschide cu inima. Ca sa intram in spatiul comun, trebuie sa renuntam la vis-a-vis. Ca sa deschidem inima, trebuie sa renuntam la diferit.

Anunțuri