Orice calatorie in Orientul apropiat te aduce cateodata fara sa vrei in lumea covoarelor atat de minunat tesute, unele dintre ele, desi poate nu ti-ai pus problema niciodata sa ai asa ceva, incep sa iti incolteasca in minte ca posibilitati. De acolo, incep sa isi ia zborul si sa iti poarte visele ca in povestirile din 1001 nopti. De altfel, si vanzatorii fac tot posibilul sa iti inoculeze ideea necesitatii si au o scoala foarte buna in a te convinge.
 
DSC_0122 DSC_0118 DSC_0119 DSC_0120 DSC_0121
Esfahan, Iran, 2009 – Covoare persane adevarate tesute de nomazi, din magazinul lui Hamid, un tanar intreprinzator care ar dori sa vinda si in Romania.
 
Din pacate, noi romanii nu prea avem aceasta cultura a exemplarelor de calitate, si foarte usor am putea da bani multi pe covoare fara o valoare deosibita. Cu toate acestea, covoarele adevarate isi fac simtita prezenta si precum cele fermecate din poveste incep sa tresalte ca si cum ti-ar arata ca, la o adica, ai putea sa te urci pe ele si ele ar putea sa iti arate lumea. Si nu neaparat lumea din afara, ci mai ales lumea de culori si nuante tactile care salasluieste in fiecare din ele. Sa simti mirosul covorului, sa te bucuri privindu-l ochi in ochi, framantandu-l cu amandoua mainile si strangandu-l la piept, punandu-ti fata pe fata lui si visandu-te acasa, iata o dragoste care se poate infiripa de la prima vedere… De altfel, prin asta arata aceste covoare ca sunt maiastre si calatoare: oricat ai fi de departe, ele te pot transporta acasa in cateva clipe.
 

DSC_0311 Zizou le Nomade, Esfahan, Iran, 2009 – un bun cunoscator al filmelor cu Comisarul Moldovan 🙂

Cateva poze cu familia sa si alti nomazi din Lorestan

 

101_5022101_5027   Dogubeyazit, Turcia, 2008- magazin de covoare autentice tesute de kurzi.

O istorie a covorului

Anunțuri