Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
(Nechita Stanescu)

Ceea ce auzim si credem ca e zgomotul valurilor ce se sparg de tarm, nu altceva decat murmurul lumii inghitit de mari si oceane. Babilonul insusi se intoarce in mare revenind in tacerea primordiala. Pescarusii preiau franturi apoi ce vin in spuma marii si recompun istoria lumii odihnindu-se pe ruinele civilizatiilor.

DSC_0650   

Ugarit, locul primului alfabet, al primului port important la viitoarea Mare Internum, prima cioplire in piatra cu ciocul pescarusilor care si-au inteles rolul de istorici, prima clipa in care limba s-a adresat urechii prin intermediul ochiului.

DSC_0616DSC_0633Ras Shamra, Siria, 2009

Cateodata linistea ruinelor naste intelegerea Universului emis ca un sir circular de litere, ce strang lumea la mijloc si o apara de nefiinta. Existi, deci porti un nume. Existi pentru ca esti rostit.
 DSC_0662

langa Lattakia, Siria, 2009
langa Lattakia, Siria, 2009

Anunțuri